Traducere de Octavian Cocoş
Un lucru mândru te înalţă-n gând
Şi frumuseţea-i creşte; dar nicicând
Nu va pieri, ci ne va fi umbrar,
Ca să dormim în el, să visăm clar,
Să respirăm tihniţi, boli s-alungăm,
Aşa că-n zori cu toţii ne legăm
De-acest pământ c-o panglică de flori
Sfidând tristeţi şi pe acei farsori
Ce par oneşti, şi zile de coşmar,
Şi ce-i nociv şi tot ce e murdar
Pe-al nostru drum; dar totuşi se zăresc
Şi frumuseţi ce giulgiul îl trântesc
Şi-al nostru duh îl fac din nou vioi
Cum sunt şi soare, lună, şi zăvoi
Cu oi în el; narcise ce-au ieşit
Din ierburi verzi; şi râul limpezit
Ce le-a ascuns în văl răcoritor
În veri fierbinţi; şi codrul protector
Cu flori de mosc ce înfloresc bogat;
Şi tot aşa noi ne-am imaginat
Că-i soarta lor, a celor ce-au murit,
Din basme vechi pe care le-am citit;
Căci un izvor din lumea cea de sus
Cerneala lui în veci pe noi şi-a pus.
vezi mai multe poezii de: John Keats
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.